Știm de multă vreme că războaiele nu se încheie așa cum ne-am aștepta sau potrivit planurilor noastre. Faptul că ”noi” am câștigat Al Doilea Război Mondial nu a însemnat că americanii ar fi urmat să câștige războiul din Vietnam sau că Franta ar fi urmat să-i învingă pe inamicii din Algeria. Și totuși, odată ce hotărâm cine sunt băieții buni și cine sunt monștrii cei răi pe care trebuie să-i distrugem, se pare că nu facem decât să cădem din nou în vechile păcate”, scrie Robert Fisk pentru The Independent.

”Pentru că îi urâm, îi înjurăm și-i demonizăm pe Saddam, Gaddafi și Assad, suntem siguri – suntem absolut convinși – că vor fi detronați și că cerul albastru al libertății va lumina peste teritoriile lor. Este un lucru copilăresc, imatur, infantil.

Cei care au creat firul narativ al războiului din Siria s-au înșelat din start.

Spuneau că Bashar va fi dat jos. Că Armata Siriana Liberă, despre care se presupunea că este formată din zeci de mii de dezertori din armata regulată și din protestatarii neînarmați din Derayya, Damasc și Homs, urma să dea jos de la putere familia Assad. Și, desigur, democrația în stil occidental urma să învingă, iar secularismul – care a fost de fapt baza partidului Baath, al lui Assad – ar fi urmat să devină baza unui nou stat arab liberal. Ar trebui să lăsăm deoparte unul dintre motivele pentru care Vestul a susținut rebeliunea – să distrugă unul dintre aliații arabi ai Iranului.

mai mult la  www.cotidianul.ro

 

 

Lasă un răspuns